Improvizaţii – o şedinţă a Curţii Supreme de Justiţie

LORDUL AVOCAT

Strângând foile acidului discurs în mână,
A tot somat, lansând fel de fel de-aluzii,
Până când a găsit, cu declamatoare râvnă,
Argumentul, un citat ţinând loc de concluzii:
L-a găbjit, l-a mirosit şi l-a-nfipt, nene,-n faţa ta,
Cu aerul că n-o face să tragă pe sfoară blegii;
Iar tot ce bunul lui simţ deloc nu percepea,
A bălmajit, nene, recitând din cartea legii.

MR. ERSKINE

Harry a-ncremenit de groază, se-nţelege,
Şi-atunci a ridicat mâna luând cuvântul;
Decanul grijuliu chiar părea a înţelege,
Că din altă parte-ar fi trebuit să bată vântul:
A intervenit cu altfel de citate, iute ca rafalele furtunii
Sau ca torentul ploii căzând peste-o cascadă;
Iar Curtea, parcă trezită de noul aspect al chestiunii,
A deschis pe jumătate ochii pentr-o scurtă perioadă.

* Robert Burns a scris aceste versuri în anul 1787 după ce a participat la o şedinţă a Curţii Supreme de Justiţie referitoare la cazul Maxwell Campbell vs Montgomery. Lordul Avocat pentru acest proces a fost Ilay Campbell, iar Decan al Curţii era Henry Erskine, prietenul şi patronul lui Burns.

poezie clasică de Robert Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!