Plecare
Ai plecat, așa, de lângă mine,
ca frunza în toamna ruginie,
am ramăs singur și uitat,
mi-ai lăsat o inimă rănită.
Te-ai scuturat ca floarea de bujor
în zi de vară însorită
și ai urcat prea repede acolo,
în lumea aceea, ce n-o știu.
Cum ai putut să uiți de tot,
de sentimente, de iubire,
ai rupt o rază de lumină,
lăsând întunericul stăpân.
Privesc acum și mă gândesc,
iar ploaia rece mă-ncălzește
cu stropi de ură și venin,
sufletul l-a răscolit.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Răduț. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.