Popas în apropierea codrilor într-o seară cu ninsoare [Stopping by woods on a snowy evening]
Ai cui sunt codrii am aflat,
Chiar dacă are casa-n sat;
Că m-am oprit el nu va ști
Să-i văd că-n nea s-au îmbrăcat.
Căluțului îi pare-n van
Să ne oprim fără vreun han
Între copaci și lacul trist
În seara neagră dintr-un an.
Și dă din cap întrebător
E o greșeală sau cobor?
Se-aude numai vântul lin
Și fulgii care cad ușor.
Codrii frumoși îmi plac nespus,
Dar am promis și sunt supus
Și mai e mult până dorm dus
Și mai e mult până dorm dus.
poezie de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre sat
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ninsoare
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.