Despre tristețe
Atât de greu mi-e sufletul în trupu-mi
încât m-aș îneca fără să plâng
chiar și-ntr-o lacrimă să mă răsfrâng
șuvoi de spini în doru-mi
să mă-nfășor în mine însumi
s-aud verdele sângele chemându-mi
iar trupul meu cărare să îi fie-n crâng
și liman în juru-mi
flori de colț să strâng
e de-ajuns atât să rămân doar gând
printre alte suflete împlinit zburând...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre plâns
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.