Jertfă
Aș chema din nou glonțul printre coaste
Inima să-mi cânte plină de mândrie
Că primește-arsura veacurilor noastre
Și-și donează viața ție, Românie!
Dar ne-nvață dorul aspru de sub piept
Că durerea vine, doare și se stinge
Cu suflarea-i luată de glonțul inert
Căruia nu-i pasă cine și cât plânge.
Nu știu: să mai cred în cuvântul tău
Pe care-l primesc prin cuvântul lor,
Să mă lepăd, oare, de accentul rău
Pus de ei pe crucea sub care eu mor?!
Dacă afli, azi răspuns să-mi trimiți!
Fii, te rog, silabă fără de cruțare!
Spune-mi adevărul, nu vreau să mă minți,
Dar să simt căința-n dura răsuflare...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Ler. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre mândrie
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre jertfă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.