Clepsidra
Eu sunt clepsidra în care crește timpul,
sunt culoarea care îmbracă văzduhul
și sunt pleoapa care apasă
în ochiul vremii lacrima.
Cine mă trimite în necunoscut,
cine mă încâlcește, ghem, în sinapsele clipei?
Cine mă împinge
să provoc timpul să răspundă,
să aibă îndoieli, temeri și dorințe(*),
să greșească și să repare,
să se reverse din clepsidră răzleț(*)?...
___________________________
(*)să măsoare marginile necunoscutului
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre ochi, poezii despre greșeli, poezii despre frică, poezii despre dorințe, poezii despre culori sau poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.