Stropi de ploaie
Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci și căi
Și în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.
Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.
Prin pădurea înverzită
În al ceții sân dosită
Stropii reci fără cruțare,
Șterg a păsării cântare.
Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munți și văi,
Se dezmață stropii săi.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.