* * *

Astăzi urc pe scara vieţii la furcelul 79
Şi, din sporul frumuseţii, roua roadei v-o dau vouă.
Dincotro m-ar bate gândul, nu mă-ndoaie, nu-mi dă pace,
Totul e luat de vântul ce din spate nu mai tace.
Nu dragostei îi duc dorul, nici urii, ci doar dreptăţii,
Îi mai pot număra sporul pe tărâmul demnităţii.
Încercau cu anasâna unii să-mi pună zăpoare,
Dar aveam protectă mâna pusă din cap în picioare.
Eram unsul, aveam darul, mi-era teamă doar de mine,
Cel de Sus strunise harul ca să fac doar ce-mi convine.
N-am călcat vreodată lege şi n-am ieşit din tipare,
Am dat cuvintelor blege doar cinstire şi valoare.
Am dat pilde strălucite, drum călăuzit spre astre,
Făcând zile fericite cu spor în priviri albastre.
Simt că astfel îmi fac treaba, răsplătit sunt cu onoruri,
Şi, că n-am trăit degeaba, am avut belşug şi sporuri.
La cei 79 ani, suflet tânăr, trup trudit,
Mi-am făcut pe Facebook fani, iar de scris n-am isprăvit.
La vârsta înţelepciunii lasă-mi, Doamne, ceva zile
Să trezesc din mine junii adormiţi: hrisoave-n file.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!