Mica Unire pentru România Mare
Istoria de vremuri înveșmântată
Și-n lacrimile năzuinței scăldată,
Aduce glorie, de-a nu fi uitată,
Când Mica Unire e aniversată.
Vorbitori de-o limbă să fie un popor
Și două principate sub un domnitor,
Alexandru Ioan Cuza, unificator,
A proclamat Unirea sub steag tricolor.
În Capitala Moldavă, bucium sună,
Din Principate, compatrioți adună,
În hora-nfrățirii dau mână cu mână,
Uniți de-a fi în neam și limba română.
Spre culmi semețe se-nalță Tricolorul,
Ca să-l cinstească Măria Sa, Poporul.
Prin veacuri, țării să-i cultive ogorul,
Români pe el să-și clădească viitorul.
În graiul străbun, pe oda bucuriei
Răsună glasuri cu Imnul României.
Protipendadă intră-n hora frăției
Și evenimentu-n cartea istoriei.
Că nu-i sentiment mai înălțător și sfânt,
Cum e înfrățirea pe românesc pământ,
În horă mă prind și pun gândul în cuvânt,
Cinstire să aduc din condei lăcrimând.
Maria FILIPOIU / UZPR
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre unire
- poezii despre istorie
- poezii despre drapel
- poezii despre țări
- poezii despre viitor
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.