Cântec de pahar
Sunt destui oameni, știu asta bine, frate,
Care cred cu tărie, nu doar dau din gură,
Că tristețea și-ngrijorarea pot fi-necate
Atunci când dai pe gât câteva duști de băutură.
Tu, omule, întreabă acești entuziaști,
Nu ești mai aproape de adevărul divin
Când, dorind într-un suflet tânăr să renaști,
Îți umpli trupul cu parfumatul vin?
După cum se știe, fiecare cerșetor e un baron
Când are burta plină și-a sorbit licoarea minunată,
Își imaginează că banca pe care stă e tron,
Iar lumea i se prosternează la picioare, biată gloată.
Lordul Byron a descris, fin și cu inteligență,
Remarcabilul, beneficul efect calmant
Al lichiorului îmbibat din abundență
De-un suflet lovit de soartă, naufragiat.
Pe scurt, dacă trupul tău sau mintea ta,
Suflețelul tău sau punga ta dau de necaz,
Nu trebuie decât să te îmbeți și vei afla
Imediat completa alinare în acel extaz.
Cât despre mine, urmez întocmai acest soi
De tratament și de la el n-am de gând a mă abate,
De-aceea nu pot scrie o poezie pentru voi,
Prin urmare, găsiți pe-altcineva care poate.
poezie de J.K. Stephen, 1859-1892, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- poezii despre inteligență
- poezii despre imaginație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.