Timpul, zidul dintre generații
Cerul a îngenuncheat în fântâna
de la casa bunicilor
liniștea se încolăcește peste
chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
de jur împrejur
nicio dorință
doar iedera
urcată
peste streșini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrânețea
ca pe o amintire
și plâng...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre icoane
- poezii despre dorințe
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.