Știu, mă vei ucide în ziua în care vei reinventa plânsul...
mai rece decât iarna privirea ta
mă înghesuie între corzi
la nevoie știu că mă vei ucide
și vei reinventa plânsul...
crede-mă
în tot nesomnul acesta
îmi îmbrățișez trupul și număr plecările
în care am murit puțin câte puțin
zi de zi
trec peste iluzii
desenez pe coapsa ta
linii și puncte
ca un pictor fără mâini
inventez imagini...
știu că nu îți pasă
privirile lipite de geam
acoperă drumul cu ploi și
devorează fiecare urmă
doar un strigăt de pasăre
îmi poartă durerea și
fiecare atingere devine ecou...
apoi tăcere
tăcere și
multă ploaie...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre tăcere
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre pictură
- poezii despre numere
- poezii despre mâini
- poezii despre inventatori
- poezii despre imagine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.