Rugă
Deșiră-ți suveică urzeala durerii
Și țese încet idei și sclipiri,
Mai bate cu spata din pleava puterii
Și fă să răsară la geam amintiri.
Mă poartă-n grădina visărilor mele
Mai bagă-mă iar cu mama-n război,
Când ițele noastre țeseau albăstrele
Pe pânză albită cu ape din ploi.
Aprinde-mi în suflet făclia iubirii
Și du-mă-n Corabia pădurii cu tei
Deschide-i fereastră spre ceruri privirii
S-admire și glezne și sâni de femei.
Redă-mi tinerețea, redă-mi prospețimea
Obrajilor rumeni de viscol și ploi,
Redă-mi cutezanța, redă-mi agerimea
Și lasă-mă iar să scriu de nevoi.
Strivește prin rugă sămânța-ncolțirii
Ideilor negre de doliu și plâns
Și fă să răsară speranța iubirii
De-acolo de unde speranța s-a dus.
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre idei
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tei
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre război
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.