Ajunul Crăciunului
Ninge iar; ce feerie!
Viscolul ne dă târcoale,
Însă în bucătărie
Fierbe oala cu sarmale.
Cozonacii mari oftează,
Căci cuptorul dogorește,
De la foc se îmbujorează,
Fața li se rumenește.
Într-un lighenaș, pe masă,
Lângă prunele uscate,
Cu înfățișare aleasă,
Stau cârnați, o bunătate.
Damigeana este plină
Vinu-i dulce și e roșu,
O să bea, când o să vină,
O cănuță chiar și Moșu.
Ce arome, ce-încântare,
Fiindcă astăzi e Ajunul,
Mâine-i mare sărbătoare,
Ziua Domnului - Crăciunul.
poezie de Octavian Cocoș (24 decembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre viscol
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sărbători
- poezii despre roșu
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâncare
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.