Rugă
Dă-mi tu, Doamne, un cotlon
sau fereastră cu oblon
să-mi ascund averile:
sufletul și vrerile!
Să mă-ngrop într-un troian,
să-mi treacă urâtul an
în care am pierdut, pierdut
suflete. Și m-a durut...
Lacrimile să le țin
înecate în suspin
iar în noaptea de Ajun
să le șteargă Moș Crăciun
Și să cânte sus, în cer,
la cei duși... un leru-i ler!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.