Brăduțul
Brăduțului adus în casă
I-e dor de bolta cea frumoasă
De libertatea de pe munte
Și de pădurea ce ascunde,
În nopțile de iarnă reci
Perdele albe de zăpezi!
Împodobit și dat cu fard
În casa unde este cald
Cu beculețe mii aprinse
Și alte ornamente prinse,
Brăduțul e simbol, decor,
Cu spirit viu înălțător
Al Sărbătoriii de Crăciun
Când tot creștinul e mai bun!
Destinul i-a adus comori
În glasuri de colindători...
O Stea vestește acolo sus
Că s-a născut un prunc Iisus
Si astfel bradul a uitat
De muntele îndepărtat
Iubește ceata de copii
Și franjurile argintii...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre brazi
- poezii despre munți
- poezii despre creștinism
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zăpadă
- poezii despre simbolistică
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.