Mă uit la turnul bisericii, pătrat și greu. Doua ciori încearcă să se așeze alături pe spițele crucii. Dar vântul le umflă penele și le suflă jos.
Le văd întai limpede, pe urmă cenușiu, ca printr-o ploaie măruntă și deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hâit, crucea s-a întors ca semnul înmulțirii. Cum sa nu cadă ciorile, săracele?
Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.