Berbecii
Prin răstavul năpădit de iarbă
pași de trecător lăsat-au urme,
dincolo de holde curge râul
cu berbecii rătăciți de turme.
Un copil bălai prin lan aleargă,
mai în jos, la vad, să iasă-n cale...
Oare va putea la mal să tragă
toți berbecii duși de râu la vale?
Din pădure glas de corn răsună,
vin copoii, mirosind vânatul,
toți berbecii, prinși într-o vâltoare,
peste râu s-au așezat de-a latul.
Biet copil, cu pulpe zgâriate,
mărăcinii dau peste cărare,
râul, învârtindu-se în ochiuri,
gâtuie berbecii fără apărare.
Dar deodată iese din pădure
o nagodă zdupeșă-frumoasă,
în vâltoare intră dezbrăcată,
iar berbecii dau spre mal să iasă
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre văi
- poezii despre vânătoare
- poezii despre păr blond
- poezii despre păduri
- poezii despre oi
- poezii despre nuditate
- poezii despre copilărie
- poezii despre apărare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.