Glasul lupoaicei
Într-o seară ca asta
eu, Marea Lupoaică de Piatră
mă desprind din Munte,
îmi deschid fălcile,
si mușc jarul Lunii,
legănându-vă dulce în urletul meu
pe voi, cei zidiți în
pâclă...
Într-o seară ca asta
zămislesc iarăși
Cântecul Nemorții,
dau in clocot
șoapta neuitărilor,
șuierul rădăcinilor,
horele sângelui,
sunetul fluierelor de os,
vuietul văilor veșniciei.
Oh, beți această fiertură, voi,
umblătorilor pe osia orei!
Smulgeți-vă
capcanei capitonate!
Spargeți odată
sacul aminotic,
lăsați să curgă
tot Timpul
și trageți de voi
dureros, disperat.
În fine,
nașteți-vă
FĂRĂ
surzenie!
______________
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cecilia Birca. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.