Doină în vremi de moină

Din Dubai şi pân' la Tisa
Tot bogatul plânsu-mi-s-a
Că, în timp ce-s numai drame,
Unii scrie epigrame!

Să le fie, deci, ruşine,
Dar, să deie totul bine,
Eu le recomand, cu stil,
Toţi să scrie ca Eschil!

Toţi să cânte-acelaşi ton,
Sacadat, în ritm cazon,
Şi, gândind ca Empedocle,
Toţi să scrie ca Sofocle!

Azi, când lumea e în criză
Şi privim, sfioşi, la priză,
Parcă e mai dulce-n blide,
Plânsul lui Euripide!

Căci, când muma nu e mumă,
Nu mai este timp de glumă!
S-aşteptăm, cuminţi, să treacă
Tragedia asta greacă!

Deci, acelor ce, în val,
Nu gândesc oficial,
Eu le spun, ca bun amic:
Până mâine, ciocu' mic!

Viaţa, chiar de ni-i amară,
Fie linişte în ţară,
Să se-audă, evident,
Sforăitu-n parlament!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!