Ninge între noi
Și ninge si ninge, ca o poveste,
Troiene de nea umplute cu vise,
Se-așterne pe câmpuri și-n gânduri oprite
Cu fulgii ce zboară spre locuri ascunse.
Și ninge si ninge pe fețe pierdute
Culoare de alb se găsește pe frunte,
Mă chemi peste ani să te caut nebunește
Amintirea îngheață, ca mâinile ude.
Mă joc printre stele albastre, răzlețe
Și fulgii m-ascultă zâmbind printre aștri
Te strig în noapte să dormim omenește
Așa printre ghețuri cu ierni obosite.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.