Iarna mea

Iarna mea mă-ntreană-n grabă:
-Eşti cam tristă, eşti bolnavă?
Hai cu mine pe colină...
E îngheţ şi Lună Plină!

Scânteiază pe zăpadă
Stele venite să vadă,
Iepuraş speriat de umbră,
Ce aleargă să se-ascundă.

Satul doarme jos în vale,
Câte-o vulpe dă târcoale
Ursul doarme în bârlog,
Lupul vrea să-şi facă blog.

Cântă un cocoş de munte,
N-are cine să-l asculte...
Linişte e şi la schit,
Maicile au adormit.

-Hai cu mine, spune iarna.
Ia cu tine-acum şi haina
Ca să-ţi fie un pic cald,
Eu cu gerul n-am contract.

Şi de-o fi în dimineaţă,
Vom vedea sub sloi de gheaţă
Apa râului pe pietre
Şi noaptea care se pierde.

Şi-n argint de Lună Plină,
Iarna-n noapte îmi alină
Nostalgia din privire...
-Hai, zâmbeşte... mă îmbie!

poezie de Doina Bonescu din Petale şi gheizere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!