* * *
îmi zăvorăsc inima pentru
cuvinte de-o șchioapă,
nu mai umblu printre oameni cu adevărul la purtător,
cine vrea să te afle, va găsi o cale să se facă auzit,
atunci când numai clopotul trecerii se mai trage
prin oasele obosite ale întunericului,
suntem doar oameni,
cu frunzele noastre prin albia toamnei,
cu carcase de-o zi peste griji asfințite,
nu ne mai uităm înăuntru, pentru că mâine
ne învelim în morminte,
iar dorul va trece pe lângă numele nostru
ca un strașnic tribut...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Florica. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre toamnă
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.