Bucata mea de gând
Bucata mea de gând e ca o coală
Mototolită într-un fapt de seară...
Îl las și plec, mă-ntorc tăcut în mine,
Când nimeni, să mă vadă, nu mai vine.
Îmi port tăcerea lacrimi-n batistă
Și plec spre-un nicăieri ce nu există.
E secetă de oameni și de stele
Și vremurile, Doamne,-s tot mai grele.
În noapte îngenunci, în hohot plâng
Și lacrimi în ocean de timp se scurg.
Bucata mea de gând e ca o coală
Mototolită într-un fapt de seară...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre plâns
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.