Nu știu de unde, Doamne...
Nu știu de unde, Doamne-atâtea toamne!
Nu știi de unde-atâtea lacrimi mute?
De vrei să îmi răpești auzul, Doamne,
Cine va fi tăcerea să-mi asculte?
Scriu ode și vând clipe de iubire,
Printre imagini cu apusuri nude,
Nu știe nimeni câtă fericire,
Mi-a pus destinul în palmele ude.
Calm, orizontul s-a prelins în mine,
Îl simt aproape către dimineață,
Pierdută-n vama ce fura suspine,
Zorii m-așteaptă, să îmi vândă viață.
Atunci de unde, Doamne-atâtea toamne?
Nu știi de unde-aceste lacrimi mute?
De vrei să îmi răpești auzul, Doamne,
Cine va ști tăcerea să-ți asculte?
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre nuditate
- poezii despre iubire
- poezii despre imagine
- poezii despre fericire
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.