Nu calc pe cioburi
Pe-ale luminii cioburi, nu calc!
Lumina-n mine se-nfășoară,
Urcând adesea în spirală,
Spre al iubirii catafalc.
Din mine Soarele țâșnește,
Și ca un râu de stele curge,
Nu curge lacrimă, nici sânge
Și deseori se înmulțește.
Pe urma stelelor, trec pașii
Acestui trecător prin lume
Și nu-nțeleg de ce anume
Plâng în surdină cârcotașii...
Ei calcă-n cioburile urii
Și sângerează de dureri,
Căci azi, ca mâine și ca ieri,
Nu înțeleg rostul culturii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre sânge
- poezii despre râuri
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.