Discriminare

Sunt limaxul sărac, aurolacul,
Din ţara verde-a melcilor bogaţi,
Mă număr printre cei discriminaţi,
N-am casă şi îmi duc in stradă veacul.

Sunt broasca cea urâtă şi râioasă,
Chiar berzele şi şerpii mă evită,
Preferă să vâneze si să-nghită,
Brotacii verzi, cu carnea lor gustoasă.

Sunt doar un singuratic dromader,
Trăind printre cămile cocoşate,
Lipsindu-mi ecrescenţa de pe spate,
Prin dunele uscate sunt stingher.

Sunt oaia neagră, veşnic acuzată,
Deşi am suflet pur şi fără viciu,
Mereu sunt vinovata de serviciu,
Chiar dacă-s blândă şi civilizată.

Sunt un dalmaţian controversat
Persecutat de labradori de rasă;
Cum nu le place blana mea frumoasă,
M-acuză-n van că-s un căţel pătat.

Sunt păcătos, şi sfinţii, nefiresc,
M-ameninţă cu degetul întins,
Dar de la porţi de Iad, cu părul nins,
Le dau cu tifla, încă mai trăiesc!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!