Între ziduri...
Între zidurile sufletului
Zac morminte de oase
Îngenunchind de dureri și angoase.
Zac stele ucise de somnul de veci...
Peste aceste morminte nu ai voie să treci!
Se zbat între ele luminile gândului
Risipit în neant.
Când tu te-ai culcat,
Alte lumi își deschid poarta sculptată în zid.
În vidul Universal,
Fericiri ți se-arată.
Este-o lume de piatră, alunecoasă și rece,
Un mormânt peste care,
Când te vei trezi, n-ai să mai poți trece.
Gândul te va purta uneori,
Peste-a timpului vămi,
Acolo unde n-ai curajul să mergi...
Căci pentru tine dincolo de viață
E doar moarte... nțelegi?
Nu vezi ploaia de îngeri
Ce veghează planeta.
Îți trebui' luneta...
Ne bazăm pe creier și inimă cei doi dictatori
Ce ne fură lumina repetat, deseori...
E un trend să te-oprești
Din a zbura către cer.
Acum doar taci și asculți...
Privește-ți copiii desculți
Și învață-i să zboare!
Ei au nevoie de Soare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre vamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.