Noiembrie

toamna devenim adevăraţi
din carne oase şi cioburi
între echinocţiu şi solstiţiu
e o blasfemie să minţi
şi un păcat de moarte
să te priveşti în oglindă
am crezut mereu
în dragostea la prima vedere
cu inocenţa sărmanilor orbi
cu disperarea femeii
care plânge precum respiră
mi-au rămas câteva cuvinte
în farfuria străveche de lut
le adun cu degetele ca pe
firmiturile din cozonacul
cu gust de rai al mamei
ultima cuminecătură
înainte de prima zăpadă
ultima reverenţă
înaintea marelui frig

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!