Filozofia morții
Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă
"Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!"
Să-mi dau a mea suflare, oricând, sunt pregătit!
În ea e libertatea, și-n viață, e robia...
Cu brațele deschise ne-așteaptă Vecinicia...
Reintri iar în sânul din care ai ieșit!
Ea nu e-ngrozitoare cum unii vor să fie;
Privirea sa e lină ca bolta albăstrie.
În ea se oglindește întregul Nenceput!
Pe granița lumească e-o poartă triumfală,
Și flacăra din preajma-i de patime ne spală,
Iar sufletele noastre le curăță de lut!
(...)
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre sclavie
- poezii despre moarte
- poezii despre lut
- poezii despre libertate
- poezii despre graniță
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.