În viața lui un om n-are timp
În viața lui un om n-are timp să aibă
Timp pentru toate.
N-are loc să aibă loc
Pentru orice dorință. Ecleziastul a greșit pretinzând așa ceva.
Un om trebuie să urască și să iubească-n același timp,
Să plângă și să râdă cu același ochi,
Să arunce și să strângă pietre
Cu aceeași mână,
Să facă dragoste-n război și război în dragoste.
Să urască și să ierte și să-și amintească și să uite
Și să ordoneze și să încurce și să mănânce și să digere.
În ce istorie lungă e implicat
În atât de mulți ani...
Un om în viața lui n-are timp.
Când pierde, caută,
Când găsește, uită,
Când uită, iubește,
Când iubește, începe să uite.
Iar sufletul îi este atotștiutor
Și foarte profesionist,
Doar trupul lui rămâne un amator
Întotdeauna. El încearcă și bâjbâie.
Nu învață și-i mereu confuz,
Beat și orb în plăcerile și-n durerile lui.
Toamna, va muri ca o smochină,
Zbârcit, dulce, plin de el însuși.
Frunzele se usucă pe pământ,
Iar ramurile goale ne arată
locul unde există timp pentru toate.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre smochine
- poezii despre război
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.