Lipsurile... democrației
Vecina-mi puse o-ntrebare,
Cam curioasă cum e ea,
Acum un ceas, referitoare
La ce se-ntâmplă-n curtea mea;
Noi stăm afară din oraș
Și-avem și câteva găini
Pe lângă-un foarte nărăvaș
Cocoș, de-i scoală pe vecini,
Dar ea, naivă se vedea,
Cu doctorat, în orice caz,
Însă idée nu avea,
Prilej să fac un pic de haz,
Așa că eu, i-am explicat
Despre cocoșul sus-numit,
Că-i communist și... înfocat,
Ce încă nu s-a convertit:
E roșu foc, deci la culoare,
Arată că-i ilegalist,
Iar după pintenii ce-i are,
Se vede că-i și activist,
De cum se scoală, pe-noptat,
El mi le "cântă" pe moțate,
De știu précis cin' n-a ouat,
Fi'nd turnător de calitate,
Iar peste zi, de ciuf le ia,
Le calcă bine în picioare...
(Dar chiar atunci el performa
Actul acesta cu ardoare!!!)
"Ce vremuri bune-au fost cândva!"
Zise vecina cu-n oftat,
"Când soțul meu și el... călca...
Acuma este... democrat!"
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vecini
- poezii despre cocoși
- poezii despre umor
- poezii despre soț
- poezii despre roșu
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre naivitate
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.