Noaptea tainelor
luna părea răstignită între copaci. cernea
lumină văduvă lipsită de tainele
celor sfinte. întunericul vâslea
mahmur de la vin, umplea
ochi orașul cu umbre. șișul se strecura
în pieptul potrivnicului.
rănitul, duhnind a vin, își prindea
mațele și sângele în palme. viața
se strecura sfioasă
spre cer.
întunericul, cu unghiile înfipte în colbul
drumului, ascundea umbrele
lipsite de credință. vinul lega
multe prietenii. șoapta scăpată
din curmătura gâtlejului
aducea moartea vreunui
potrivnic.
cuțitarul vorbea stăpânit de dorul
sângelui potolit cu vin. glas stins,
tainic. ținea degetele
încârligate, așa cum învățase
de la moșnegi. cine poftea
să cunoască taina, plătea
cu vin sau
cu sânge.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre întuneric
- poezii despre văduvie
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prietenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.