Cât o tarla de porumb
am niște nori grozavi
de noiembrie
expandați
cu bun-simț fac loc pruncului de soare
e amiază și am un gust de mămăligă
tăiată cu ața pentru fiecare
pe o masă cu picioare scurte
nu e nicio minciună
vă jur că soarele meu din ceaun răsturnat
în copilărie
se face timid azi
într-un noiembrie când
cele două mâini nu mai sunt
să împartă egal
fericire gălbuie
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre Soare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- poezii despre nori
- poezii despre mămăligă
- poezii despre mâini
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.