Toamna, sigur, e de vină!
Mi-am dorit să scriu poeme, printre rimele boeme, să mă pierd efervescent,
Prinsă-ntr-un tangou de muze cu vederi un pic obtuze, pe un ring incandescent
Unde să îți fiu ispită, fără a-ți deveni iubită în al toamnei calendar,
Colorând c-un vers frenetic, revărsându-se bezmetic, ruginiul Lui Brumar.
Coregraf te vreau în piesă! Cu pretenții de prințesă, insistând să mă conduci
Prin angelice catrene, îndrăznețe la refrene, hoinărind ca doi năuci.
Visători cu ochi de brumă, încălcând orice cutumă, să plutim spre Ararat.
Răvășită de-o idee, având ifose de Gee, declarându-te împărat.
Izbăvită de păcate, prin Siberii înghețate, țar al slovelor să-mi fii,
Proclamându-mă sonor, de-ar fi hibernal decor, țarină în poezii.
Pe-ale strofelor altare, să devin nemuritoare, îndrumată de-al meu zeu
Ce se pierde în dileme, oferindu-mi crizanteme cu parfum de Elizeu.
Toamna, sigur, e de vină! Îmbrăcată în rugină, mă îndeamnă să tot scriu,
Înșirând, pe-un ton banal, irizări de carnaval scrise de-un amant candriu.
Am avut o nebunie... În sublima Poezie, focul să-l păstrez aprins,
Sculptând lutul în cuvinte, arzând vers în jurăminte... dar sunt Prometeu învins!
Muzele nu-mi sunt istețe, dar fiind cam șugubețe, agresiv m-au invadat.
Stihului să îi pun cruce? Zdrobind frunzele caduce, c-un sărut te-am plagiat!
sonet de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Răghinaru. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.