Antidot
Antidot la ce? ( mă-ntrebi ) la tristețe, oboseală?
La penumbre ce-nconjoară vis de vis, seară de seară?
Antidot la nepăsare sau la ziua cea ploioasă?
Antidot la o văpaie de iubire ne-nțeleasă...?
Antidot de-ar fi la toate ce în lume se întamplă,
Aș rămane-n tinerețe, fără albul de la tamplă...
Dar tenace-n căutare miros flori autohtone
Și iau apa din izvoare, cristaline, inodore!
Tot visand mă duce pasul în grădini medievale
Așteptandu-l pe Adonis să-mi apară azi în cale.
Dar realul mă pătrunse printre miile de frunze
Care pică consolate și de vant departe-s duse...
Antidot... găsești în gandul ce credință îți aduce
Nu împărățești pămăntul, porți și tu ca toți o cruce.
Dar te bucură de toamna ce-a trecut netulburată
Lăsand iarna care vine mandră și imaculată...
Ea așterne peste pajisti si-n păduri de conifere
Pleduri albe de zapadă si ghirlande cu mărgele
La ferestre luminate zilnic de un gănd pios!
Înviere... un vis magic, dăruit doar Lui Hristos.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.