Matinală
Soarele îmi bate-n geam: -Hei, trezirea-n dimineață...
Ți-am adus cafea în cană și-o tabletă vorbăreață.
Apoi facem ziua plină, frunzele căzute-n drum,
Le vom arde cu-o duzină de chibrituri... pân-la scrum.
Adunăm de prin grădină tot ce toamna a brumat.
Vom lăsa doar crizantema și-un bostan ce-i bosumflat.
Timp avem până deseară... relaxare la amiază...
Cu un boț de mămăligă și o ciorbă țărănească.
Amalgam de gânduri zeci cer puțină limpezire...
Optimistă-oi fi în veci și cu multă fantezie!
Și acum să vă spun drept mi-e atât de frig în casă,
Nu am lemne pentru foc, nici cine să mă-ncălzească.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.