Insha'Allah
Nu mai ştiu când s-a strecurat în vorbirea mea
acea expresie mângâietoare, " Cu voia Domnului."
Insha'Allah, te voi revedea vara viitoare.
Copilul va veni la primăvară, insha'Allah.
Insha'Allah, anul acesta vom avea parte destulă ploaie.
Multe dintre planurile mele s-au desfăşurat la lumina zilei
cu uşurinţa cu care mama-mi împletea cu degetele ei iuţi codiţele.
În fiecare limbă trebuie să existe-un echivalent.
O expresie pe care bunicile noastre-o murmurau
încetişor în vreme ce prindeau pe funie albiturile
îmbibate-n fiertură de lămâie pentru a le usca la soare
sau curăţau cartofii, aruncând cojile într-o căldare.
Feciorii noştri se vor întoarce luna viitoare, insha'Allah.
Insha'Allah, acest război v-a lua curând sfârşit. Insha'Allah,
vom avea îndeajuns orez să trecem de această iarnă.
Cât de puţin învăţăm să ne legăm de speranţă,
de parcă ar fi un animal care s-ar putea întoarce
să ne muşte mâna. Şi, totuşi, o ţinem aproape,
în felul în care-ar face-o, grijulie, o mamă,
de la o zi la alta.
poezie de Danusha Laméris, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.