Eu, Dumnezeu și lacrima din colțul ochiului
Știu că o să plec ìn locul ìn care
Dumnezeu ìși prepară
cafeaua de unul singur
pentru o felie de pâine o să- l rog
să mă lase seară de seară
să- l spăl pe picioare ìnainte de culcare
și dacă va fi să cinăm și să
dormim ìmpreună
dimineață
mă voi preface că am visat
și ìi voi spune că l- am văzut incotit
pe marginea patului
cum din palmă imi hrànea moartea
cu bucăți de carne rupte din mine
și o să- i mai spun că
cel care ìi ștergea lacrima
din colțul ochiului
eram eu
cel de dinainte de a ne cunoaște
poezie de Teodor Dume (10 octombrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.