Singuri
singuri eram
eu și tu
pe piatra albă care naviga marea
și stelele ovaționau calzii pini
exaltând în neprihanita
casta mare
și cu o ușoară
languroasă privire
totul a dispărut în noapte
dulcea iluzie este prefăcută în scrum
intr-o amară iluzie
ești mereu în mine cu toate că totul fixează în inima mea
imaginea ta colorată de aurul blondelor plete care lambrisează
în tine hilar surâs
pe chipul tău
atât de drag mie și rece
timidă
purețea ta mă exultă
și mă ajută să cred în tine
poezie de Gabriela Gârlonța din Gabriela Gârlonța, Poezii/Poems,Editùra ADALEX,Sibiu,,2010
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre stele
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre imagine
- poezii despre culori
- poezii despre cenușă
- poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.