Noblesse

Pe chipurile blânde
distingi ades poeme
Mici, aurii în soare,
ca mierea de salcâm
De răutăţi, blajinul,
nu ştie a se teme
La masa bunătăţii,- ţi
va pune un tacâm.

Intenţia-i poftire,
la calm, la miez, la rost
Şi-n ochii-i ca zenitul
tivit în borangic,
Se oglindesc speranţe,
ce-ţi pot fi adăpost
Să laşi garda-îndoielii
un pic, câte un pic.

Însetoşat de eşti,
îţi va turna ambrozii
Prin fapte precum boarea
zefirului din zori
Te va îndestula,
cu ceea ce rapsozii
Din har şi din iubire
îţi pritocesc în pori.

Tandreţea şi nobleţea
îi dau puteri divine
Seninătăţi revarsă-n,
surâs îngăduit,
Ţi-oferă-atâta tihnă,
menită să aline
Din braţe şi din casă
să-i pleci tămăduit.

(septembrie -2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!