Crepuscul de seară

Dar cea mai amară particularitate a acestei amare perioade
a fost aceea că până şi speranţa şi predispoziţia la efort
lipseau patrioţilor cu percepţie limpede. Soarele libertăţii
cu pleiada lui nesfârşită de binecuvântări se apropia continuu
de asfinţit, iar crepusculul de seară urma să se aşternă
peste lumea aceea încă atât de strălucitoare.

Nu era vorba de-o catastrofă accidentală pe care patriotismul
şi geniul ar fi putut s-o evite; erau vechile racile ale societăţii –
ultima fiind cea mai rea dintre toate,
ruinarea clasei mijlocii de către proletariatul sclav –
asta a dus la distrugerea republicii romane.

Theodor Mommsen în Istoria Romei, vol IV - traducere Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!