Altă scrisoare către Adrian Păunescu
Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.
Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
Să te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.
Mi-ar fi plăcut să fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.
Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.
Niște tembeli ți-au zis poet de curte,
Doar pentru că intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider și-i spuneai "Vă rog!".
De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Și-ai scos nevinovați din pușcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?
Rezervă-ți altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrânețe fă ce-ți spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Și trage-n cer cu marele tău tun.
Nu vezi că te-au uitat aceia care
Te convingeau să riști și chiar să mori,
Ca să-i ajuți cumva pe fiecare,
Și nu-ți mai sunt nici c-un cuvânt datori?
Nu-mi face teorii inteligente,
Cum că substanța operei întregi
De speculații și de sentimente
E chiar aceea că îi înțelegi.
(...)
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vestimentație
- poezii despre scrisori
- poezii despre schimbare
- poezii despre prostie
- poezii despre poezie
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.