Umbre și lacrimi
am trăit și trăiesc printre lucruri
iar lucrurile acestea își cară
printre ziduri umbrele
fără de care
nu ar fi fost privilegiul de a exista
dincolo de toate acestea
doar zvonurile trec
peste urmele-adâncite în rană
ca și cum aș fi vinovat
de tot ce s-a pierdut
între lacrimă și durere
e târziu și cerul apune
aerul puțin și el sufocă întâmplarea
s-ar putea ca cineva să mă imite
însă jumătatea mea
(aflată în derivă)
înceracă o nouă trecere
și s-ar mai putea ca infinitul
să-mi grăbească plecarea...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- citate de Teodor Dume despre viață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre infinit
- poezii despre existență
- citate de Teodor Dume despre existență
- poezii despre durere
- citate de Teodor Dume despre durere
- poezii despre depășire
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.