Azur de toamnă
Scriind aceste versuri,
Îmi amintesc...
De cand eram copil într-un anotimp de toamnă,
De mirosul frunzelor căzute ca eroii într-un razboi,
De nerăbdarea de a o vedea pe scumpa doamnă,
În curtea scolii, jucându-se cu noi.
Priveam spre cer la soarele posac
Ce încă încerca din răsputeri să mai zâmbească,
La randunele triste îmbrăcate-n frac,
Ce începura toate, pe vară s-o jelească.
Când cărțile pe bănci, tăcute se deschideau,
Când totul devenea posomorât în jur,
Atunci se nășteau, amintirile ce erau,
Să fie scrise-n poezia de azur.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.