Și vom zâmbi amarnic...
să-i dau esență vocii tale triste
mai lasă-mă o dată; nu mă lași
să-ți colorez în timbru mii de piste
cu patimile celor mai trufași
martiri ai rănii ce-mi cuprinde harul?
căzut-au ziduri, defilat-au boli
pe subteran, prin aer... chiar paharul
ți-a fost mânjit în zecile-i de țoli
cu praf din lumea ce-și asumă rolul
pe-ntinderile vaste; printre roți
vom dănțui la tâmplă cu pistolul
și vom zâmbi amarnic... - doi roboți
în oase, carne, sânge și idei
am fost cândva și suntem pentru ei
sonet de Ionuț Popa (1 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre roboți
- poezii despre medicină
- poezii despre idei
- poezii despre culori
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.