Metoda reducerii la absurd este o metodă matematică prin care se presupune contrariul a ceea ce se vrea demonstrat. Se demonstrează apoi că presupunerea facută e absurdă și prin urmare e adevărat contrariul a ce s-a presupus.
Aceasta a speculat și Costel. A afirmat că lumea e absurdă și a sugerat că el aparține acestei lumi. Venim noi și arătăm că lumea nu poate fi absurdă și prin urmare nici Costel nu poate fi absurd în ceea ce scrie!
Bulă, cred ca ai înțeles acum! Te-a prins! Ne-a prins! Asta dacă nu-i reducem la absurd afirmația sau aforismul însuși.
La cugetarea lui Protagora ca "Omul este masura tuturor lucrurilor." filozoful vine să pună ca etalon ființa umană. Prin aceasta, cred că voia să atribuie întâietate omului în fața zeilor neputincioși ai antichității. Afirmația lui era un fel de materialism știintific al acelor vremuri sau dacă nu, un ateism ancestral. Unii mai păstrează ideea lui la loc de cinste. Eu aș adauga la ea: "Omul este măsura tuturor lucrurilor... rele!" A dovedit-o cu prisosință de-alungul timpului. Strădania de astăzi a omenirii este tocmai aceea de a înlătura efectele nefaste pe care le-a produs omul asupra propriului mediu înconjurător, asupra lui însuși. Dezastrele actuale se măsoară în oameni și din păcate în oameni morți. Așa este omul o măsură a toate! Nu stiu daca ai prins aceste strofe: "Partidul e-n toate, în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare....". Astfel și-a pus și omul nostru amprenta pe toate cele de astăzi și pe cele ce urmează. |
Dragă Cornele,
În primul rând, te felicit pentru comentariu:
pertinent, logic, impecabil redactat.
Ador astfel de comentarii, chiar dacă sunt împotriva părerilor mele.
Cunosc metoda reducerii la absurd.
Am studiat temeinic matematicile.
Așa cum am mai spus,
fac pe Bulă doar în timpul meu liber.
Deci, dacă, așa cum spui,
Costel "a afirmat că lumea e absurdă și el aparține acestei lumi",
rezultă de aici că el, Costel, e absurd. Corect.
Apoi venim noi și demonstrăm că lumea nu poate fi absurdă, prin urmare l-am salvat pe Costel de absurditate. L-am făcut logic.
Dar el insistă în afirmația sa. E dreptul lui să presupănă că lumea e absurdă, deci, implicit, că el este un om absurd. Însă, atenție, el generalizează, afirmă că OMUL este lumea redusă la absurd. Eu nu pot fi de acord cu această generalizare, cel puțin pe motivul că d-ta, în comentariul semnat, dovedești că ești un om logic.
În loc de "Omul" putea spune, "Unii oameni"...
Dacă ar fi spus" Eu sunt lumea redusă la absurd" și ar fi semnat, aș fi fost absolut de acord cu el.
Dar eu cred că noi ne-am îndepărtat mult de subiect. Autorul nu demonstrează nimic prin metoda reducerii la absurd. Autorul, de profesie filolog, are tot dreptul să nu cunoască detaliile metodei. El afirmă pur și simplu că omul este "lumea redusă la absurd". De aici și observația mea, destul de malițioasă, că probabil a auzit vorbindu-se de reducerea la absurd prin cancelarie.
Și mai am un argument forte, Cornele. Citește potopul de "axiome" și "silogisme" adăugate de autor într-o veselie totală, din care rezultă indubitabil că logica matematică e foarte departe de preocupările sale.
Foarte frumos comentariul tău pe marginea
definiției date omului de Protagora.
Eu am pus în discuție citatul
pentru a arăta ce definiții superbe se pot scrie,
atunci când autorul cugetă frumos, serios și profund.
Am prins și eu în actualitate strofele cu partidul.
Nu sunt un nostalgic,
dar vreau să subliniez că
pădurile pe atunci aveau o viață mai sigură.
Asta, apropo de efectele nefaste
pe care omul le-a produs, și încă le produce,
asupra mediului.
Vei râde probabil,
dar, apropo de acest citat,
după mine, literatura slabă și mediocră,
constituie factori nocivi, puternic poluanți.
Cu aleasă prețuire
B.
PS. N-am semnat cu numele întreg, comentariul fiind de data aceasta prea serios. |
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a