Rit
Acest tipar de carne-mi mai îndură
dogite oase, vreascuri de strânsură
și nervii-ierbi de marmură în temple.
Tot ce-i april în mine se-nsptemvre...
Târziul e-al iubirii ne-ntâmplate
și-al hanului în care n-ai rămas,
al diligenței ce-n potcoave bate
sub ulmii vechi, fântâna de popas.
Și-mi se smerește, singur, versul până
să fie vers și cu bătrână mână
încerc să-l fac să fie, să rămână,
duminecă să-mi pară săptămână...
Septemvre, copt, în fânul strâns căzu
devălmășindu-și blânda sare cu
o lacrimă ce plouă
și ești tu...
poezie clasică de Gheorghe Tomozei din O oră de iubire (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.