Copac
Mi-am întins rădăcinile pe sub pământ
Ca să se prindă de mâini cu ale tale.
Voiam să îți dăruiesc bucurie și sevă,
Ca să îți scoți coroana superbă din penumbra în care se afla.
Tu, însă, îmi căutai rădăcinile doar în vis.
Cănd te trezeai, te lăsai devorat de cioturi seci.
Te-ai încăpățânat să rămâi trist
Și să mă lași tristă.
poezie de Andra Constantinescu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Andra Constantinescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre visare
- poezii despre mâini
- poezii despre coroană
- poezii despre copaci
- poezii despre cadouri
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.