Respiri dioxid
și te dai în balansoar
în fața ta crește blocul
unde o blondă se rujează
la geam te vezi aruncată
respiri din plictiseală și parfumul
florilor care rânjesc intră în nas
apoi blocul descrește
te apropii de pământ și fundul
e presat serios de niște legi
nu le știi
respiri cu greutatea unui om urcat
pe muntele rece și neprimitor
te dai cu viteză crescută
leagănul scârție cu subînțeles
vecinii se uită la fusta ta ridicată
aproape galbenă de invidie
încerci să-ți amintești de legea aia
niciodată nu ai fost tare la așa ceva
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre legi
- poezii despre creștere
- poezii despre viteză
- poezii despre vecini
- poezii despre ruj
- poezii despre păr blond
- poezii despre munți
- poezii despre invidie
- poezii despre greutate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.